Ploua...Ploua in suflet si pe strazi...Picaturile reci se imprastie ca niste cristale pe oglinzile magazinelor...Manechine abatute stau in vitrinele negre ca pe un podium;prezinta mecanic niste creatii care nu le apartin.Sunetul claxoanelor sparge monotonia orasului si imi da senzatia unui haos.
Fiecare masina are drumul ei,fiecare om detine cararea unui suflet pustiu si incearca sa-si demonstreze totusi ca este fericit...fiecare grija ia locul unui sentiment,fiecare umbrela adaposteste un suflet ratacit.Fiecare fata se opreste in fata oglinzii,se studiaza,arunca instinctiv mana prin par si trece mai departe...
Ploua...Inca ploua in sufletul meu...O ploaie acida ce nu ma lasa sa visez,stropi mari,picaturi reci mi se lipesc de suflet ca un magnet...
Trec mai departe si intru in aceasi scara de bloc prafuita cu aceiasi pereti murdari,respirand acelasi are monoton...Descui usa,imi arunc geanta pe canapea,imi asez ceva pe masa si privesc fereastra...E plina de lacrimi..sau poate picaturi de ploaie,uitandu-ma la roiul de umbrele ce imbraca strazile...
Cautandu-mi mobilul,imi cade o poza...O ridic in graba,obsedata de gandul ca ar putea-o vedea si altcineva...desi fiind singura in casa.Cred ca devin paranoica...O asez cu fata in jos pe masa si continui cautarea mobilului.L-am gasit...Il deschid...Nimic nou...Il pun pe masa si arunc o privire asupra pozei...Ma incorseteaza trestetea,ma inunda lacrimile si pana la urma ma conformez cu un oftat adanc...Doare...
Afara ploua,in sufletul meu ploua si pe strazi....Ploua...
No hay comentarios:
Publicar un comentario